Arsură colectivă

Moartea… printr-un duș de sânge.
O ultimă-mbăiere cruntă
O ultimă mireasmă rece
ce te aruncă într-o trântă.

Strigăte și țipete străine
Vin din abis și te-nconjoară
Și se aruncă peste tine
Și nu ești tu, ca bunăoară.

Curg flăcări roșii peste tot,
Dansează mistice, hipnotic
Al lor miros ce-aduce a mort
Te-acoperă c-un râs nevrotic.

Și vezi mulțimea cum dispare
Și se topește-acel morman
de oameni, de suflete fugare,
care fugeau de ei, în van.

Respiri cu greu mirosul toxic
de cadavre ce sunt scrum.
Nu poți scăpa și te rogi veșnic
Să te îndrepți pe noul drum.

Și te simți rece, atins de sânge
Nu mai respiri, te-ai prăbușit.
O-auzi pe mama ta cum plânge
Căci puiul ei, azi, a murit.

Voiai să scapi. O evadare,
dar n-ai putut s-o faci.
Fuga de moarte nu are
alt mod. Te-adulmecă cu ai ei draci.

 

Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/abstract-art-burnt-color-266429/

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s