Versuri

Mi s-a maronit sufletul

Pământ murdar e-n sufletul meu.
Pământ murdar și praf… Țărână,
S-a împânzit și-apasă greu
Și mă strivește cu-a lui mână.

Când frunze cad încetișor
Și îl îmbracă grijuliu,
El le-nghite făr’ de fior
Și mă îndeamnă ca să viu.

Pășesc încet și tremur toată.
Privesc în jur: totu-i pustiu.
Mi-e teamă, căci e prima dată
Când solul este sângeriu.

Din depărtare, zbor de aripi
Se-aude surd, necontenit.
Pământ lumesc, plin de distopii
Rămâne singur, părăsit.

Și-este uscat și-i dezbrăcat
Și-i vulnerabil pământul
De la mult vânt, de la plouat
Mi s-a maronit sufletul.

Categorii:Versuri

Etichetat ca:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s