Astăzi plouă. Străzile sunt pustiite din cauza unor stropi de ploaie. Oamenii se ascund precum furnicile din calea apei. Iar eu râd. Cum ies afară, pe față mi se întipărește un zâmbet de fericire simplă. Afară plouă, iar eu râd în hohote. Străzile goale au schimbat trecătorii mereu grăbiți cu picăturile calde de ploaie. Iată cât de ușor se debarasează natura de noi. Printr-o simplă ploaie. Inofensivă. Caldă. Câteva haine ude, câteva fire de păr răvășite și întreaga mizerie a orașului spălată. De atât este nevoie pentru a semăna frică și fugă în comportamentul oamenilor. Să plouă. Să curețe. Și eu sa râd în continuare.

Reclame